You are currently viewing Dinții mobili –  tratament și semne clinice

Dinții mobili –  tratament și semne clinice

Dinții mobili sunt cauzați de o parodontopatie avansată. Tendința naturală a dinților este de a umple spațiile interdentare astfel că, dacă un dinte lipsește, vecinii lui se vor înclina cu scopul de a închide spațiul rămas în urma unei extracții.

Dinții mobili – semne clinice

Procesul de slăbire a stabilității dintelui în os este lent și se clasifică în patru categorii:

•           0 – mobilitatea naturală;

•           1 – atunci când dinții se mișcă peste 1 mm înainte și înapoi;

•           2 – atunci când dinții se mișcă peste 1 mm înainte și înapoi dar și de la dreapta spre stânga;

•           3 – atunci când dinții se mișcă în toate 3 direcții: înainte-înapoi, dreapta – stânga dar și de sus în jos.

Există unele semne care arată că a început resorbția osului alveolar: când încercăm să mișcăm dinții cu degetele, aceștia sunt mai mult, sau mai puțin mobili; începe migrarea dinților; apar spații mai mari între dinți.

Boala care cauzează mobilitatea dinților se numește parodontoză. Se manifesta la început prin sângerări gingivale în timpul periajului dentar, inflamarea gingiilor și dureri ușoare, dar, pe măsură ce evoluează, gingia își schimbă culoarea, devenind roșie-violacee, apoi își face apariția respirația neplăcută și gingiile încep să se retragă.

Tratament

Conservarea dinților trebuie să fie întotdeauna prioritatea medicilor, dar și a pacientului. Tratamentul aplicat corect și la timp poate stopa mobilitatea dinților, prin urmare vă recomandăm vizita, de cel puțin  două ori pe an, la medicul stomatolog.

Pentru dinții cu mobilitate de gradul 1:  șinarea dinților cu fibră din sticlă; chiuretajul (curățirea mai profundă a rădăcinilor dinților).

Imobilizarea dinților parodontotici

Se face cu bandă din fibră de sticlă și are rolul de a prelungi viața lor pe arcadă. Această bandă din fibră de sticlă este flexibilă, ceea ce permite aplicarea ei cu ușurință în cabinet; atât materialele folosite cât și tehnica sunt minim invazive. Rezultatele obținute sunt excelente și se mențin în timp cu condiția ca pacientul să aibă o igienă riguroasă.

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de imobilizare sunt următoarele:

•           articulaţia temporo-mandibulară să nu fie afectată– prin intermediul dinţilor şi al muşchilor, ea având rolul de tampon, de amortizor al forţelor ocluzale. Un aliniament nesatisfăcător al unităţilor dentare poate să producă forţe nocive ce se răsfrâng asupra sănătăţii articulaţiei;

•           patologia deja existentă să nu se agraveze iar în timpul masticaţiei să nu genereze forţe mult mai puternice şi mai periculoase pentru integritatea ligamentară;

•          parodonţiul marginal sau părţile moi vecine să nu fie afectat – sistemele de imobilizare nu trebuie să producă leziuni la nivelul suprafeţelor cu care vin în contact, pentru a nu accentua infamaţia şi penru a nu deschide porţi noi de intrare a bacteriilor în ţesuturi;

•           să permită curăţarea efcientă a dinţilor. În momentul aplicării sistemelor de imobilizare, sacrificiul de substanţă dentară dură trebuie să fie minim, pentru a nu periclita rezistenţa dinţilor.

Terapia cu plasmă trombocitară – PRP (Platelet rich Plasma)

Este soluția cea mai bună de a păstra rezultatele obținute și de a le menține în timp. substanța intercelulară lichidă a serului sangvin cu conținut sporit de trombocite (PRP) – este utilizată cu scop de regenerare a țesuturilor afectate. Plasma trombocitară conține o serie de elemente proteolitice, ce reglează homeostaza, participând la dezvoltarea reacțiilor organismului de adaptare, apărare și regenerare.

Mecanismul de acțiune al plasmei este următorul: factorii de creștere sunt introduși în țesuturile parodontale cu ajutorul plasmei sub forma injectabilă. Ulterior, ei stimuleză formarea țesutului conjunctiv, sintetizarea colagenului, acidului hyaluronic și elastinei. Prin urmare se induce formarea de țesut conjunctiv tânăr și vase sanguine de tip capilar. Apoi, factorii de creștere blochează activitatea osteoclastelor și stimulează proliferarea osteoblastelor. Osteoclastele sunt celule osoase cu rol de degenerare a țesutului osos iar osteoblastele au rol de regenerare a osului.

Pentru dinții cu mobilitate de gradul 2, se va analiza individual cauza care a dus la mobilitate. Printre soluțiile posibile ar putea fi: schimbarea lucrării protetice de compromis prin soluții mai potrivite.

Dacă dinții se mișcă în toate cele 3 poziții posibile (înainte – înapoi, de la dreapta spre stânga, în sus și în jos), atunci soluția va fi cel mai probabil: extracția dinților și înlocuirea cu implante dentare, punți (dacă pe arcadă sunt suficienți dinți rezistenți pentru aceasta opțiune) sau proteze mobile.

Tratamentul ales variază în funcție de istoricul fiecărui pacient, stilul de viață dar și de alti factori pe care medicii stomatologi aflați în clinica noastră situata central, pe Bd Unirii, le pun în balanță.

Lasă un răspuns